Casa eparhială din Chișinău
Casa eparhială din Chișinău (numită și Casa lui Serafim, Palatul Mitropoliei, Casa Armatei Roșii) a fost o clădire din Chișinău existentă pe parcursul anilor 1911–1947. De-a lungul anilor existenței acesteia, clădirea a fost sediul Mitropoliei și Eparhiei Basarabiei țariste, precum și sediu pentru numeroase magazine din centrul orașului. Clădirea a fost aruncată în aer la începutul primului război mondial de trupele sovietice aflate în retragere,[2][3] după finisarea războiului nu a mai fost restabilită și a fost demolată în 1947.
| Casa eparhială din Chișinău | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Localitate | Chișinău |
| Țara |  Republica Moldova |
| Adresa | în prezent str. Piața Marii Adunări Naționale, 1. |
| Edificare | |
| Arhitect | Gheorghe Cupcea |
| Stil | neoclasic, neobizantin |
| Data începerii construcției | 26 august 1910[1] |
| Data finalizării | 18 decembrie 1911[1] |
| Data demolării | 1947 |
| Materiale | piatră și cărămidă |
Istoric
Ridicarea noii clădiri a Eparhiei de Chișinău a fost inițiată de Arhiepiscopul de atunci al orașului – Serafim Ciciagov. Temelia casei a fost pusă la 26 august 1910. Lucrările de construcție au fost efectuate în timp rapid astfel încât la 18 decembrie 1911 edificiul a fost sfințit cu o mare solemnitate, cu participarea multor preoți veniți din ținuturile guberniei.[4] La acea vreme era una dintre cele mai mari clădiri din Chișinău, primul etaj se dădea în arendă, acolo fiind amplasate diferite magazine și servicii, exista o sală spațioasă de concerte, iar restul era ocupat de diferite departamente ale eparhiei (muzeul bisericii, tutela, biblioteca, școala psalmiștilor și altele.).[1]
În 1917 în timpul războiului civil rus, în sala acestei case, și-a ținut lucrările Congresul I al Militarilor.[5] În perioada interbelică clădirea a executat aceleași funcții ca și în perioada țaristă.
În 1940, după ocuparea Basarabiei, clădirea a trecut în jurisdicția Armatei Roșii și a început să fie numită „Casa Armatei Roșii”.[1] A fost aruncată în aer prin minare în iulie 1941 de către trupele sovietice care l-a retragere, au minat și incendiat instituțiile administrative din oraș.[2] Clădirea nu a mai fost reconstruită pe tot parcursul războiului și în aceeași formă a ajuns în 1944. Cu toate că pagubele aduse clădirii nu au fost catastrofale, fiind posibilă reconstrucția acesteia,[6] autoritățile sovietice aveau alte planuri pentru acest loc chiar în centrul orașului, având nevoie de o zonă întinsă pentru demonstrații și mitinguri. Prin urmare, deja în 1947, Casa eparhială a fost demolată. În prezent pe locul fostului edificiu se află Piața Marii Adunări Naționale, în apropierea străzii Aleksandr Pușkin.
Referințe
- ru „История Кишинёва: Епархиальный дом — самое красивое здание города начала XX века”. locals.md. Accesat în .
- „Cine a devastat Chișinăul în iulie 1941?”. historia.ro. Accesat în .
- „Casa eparhială din Chișinău – „Un centru de cultură spirituală instructivă"”. ortodox.md. Accesat în .
- Popovschi Nicolae, „Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși”. or. Chișinău, editura Museum, anul 2000. Pag. 253.
- Chișinău. Casa Eparhială a lui Serafim - Moldavica
- „Casa Eparhială în ruine. În curând va fi demolată pentru a elibera teritoriul pentru viitoarea Piață a Biruinței (actuala Piață a Marii Adunări Naționale). Toamna lui 1944”. bessarabica.info. Accesat în .
Legături externe
- Clădirea Eparhiei după minare, într-o poză de Franz Grasser la bessarabica.info, albumul 1940 - 1949
- Imagine interbelică a clădirii[nefuncțională] la imagoromaniae.ro
- Model 3D al clădirii la pinterest.com
- ru Комплекс зданий Митрополии в Кишинёве („Complexul de clădiri ale Metropolei din Chișinău”) la oldchisinau.com