Carus

Oferindu-le titlul de Caesar fiilor săi, Carinus și Numerian, l-a numit pe Carinus responsabil peste vestul imperiului și alături de Numerian a organizat o expediție împotriva perșilor. După ce i-a învins pe quazi și sarmați pe Dunăre[1], primind titlul de Germanicus Maximus[8], Carus a anexat Mesopotamia, a capturat Ctesiphon, precum și soldații săi au mărșăluit dincolo de Tigru[9].

Regele sasanid Bahram al II-lea, limitat de opoziția internă și având trupele ocupate cu o campanie pe teritoriul Afganistanului, nu și-a putut apăra în mod eficient teritoriul său de romani. Victoriile obținute de Carus, pentru care a dobândit titlul de Persicus Maximus, a răzbunat toate înfrângerile precedente suferite din partea romanilor împotriva sasanizilor.

Speranțele lui Carus de a realiza cuceriri suplimentare au fost întrerupte de moartea sa, care a fost anunțată după o furtună violentă. Cauza morții sale nu se cunoaște exact, putea surveni din cauza unei boli[10], lovit de un fulger[11] sau o rană primită în campania împotriva perșilor[9]. Faptul că el a condus o campanie victorioasă, iar fiul său Numerian a reușit să-i succeadă fără opoziție, sugerează că moartea lui ar fi fost din cauze naturale[8].