Calea ferată Rozdilna–Tiraspol–Tighina (Bender)

Harta căilor ferate de sud-vest din Imperiul Rus.

O legătură feroviare transfrontaliere destinată în special transportului de mărfuri, între imperiile rus și austriac, a devenit importantă vederea asigurării transporturilor comerciale spre portul Odesa (din perspectivă austriacă) și din motive strategice militare, dată fiind iminența unui nou război ruso-turc (din perspectivă rusă).[1] Pe de altă parte, dezvoltarea economică a Basarabiei din secolul al XIX-lea a făcut necesară construcția unei căi ferate, care, să asigurea debușeul produselor acesteia spre cel mai apropiat port, aflat la Odesa. Pe acest fond, în 1844 a survenit propunerea[2] arhitectului politicii imperiale ruse din Gubernia Basarabia,[3] Mihail Semionovici Voronțov^{⁠(en)[traduceți]}, de construire a unei căi ferate care să lege Odesa de Parcani (localitate aflată lângă Tiraspol).[2] În 1866, calea ferată deja ajunsese până la Odesa.[4]

Este de remarcat că interesul comun ruso-austro-ungar de a avea pe de o parte Austro-Ungaria un debușeu la Marea Neagră, iar pe de altă parte Imperiul Rus o a doua legătură feroviară cu Europa Centrală, în plus față de cea prin Galiția,[4] a fost completat de intersul Regatului României de a avea acces la la un port maritim, soluția accesului la portul Odesa fiind una intermediară, fezabilă până la construirea unui port propriu, gândit a fi edificat pe litoralul basarabean (aflat pe atunci în stăpânirea României).[5]

Staţia de cale ferată din Razdelnaia, aici în 1914.

Gara din Tighina, aici în 1929.

În acest context, sub presiunea viitorului război ruso-turc, la la 14 august 1869 monarhii celor 2 imperii au stabilit în Crimeea, la Livadia, realizarea unei conexiuni via Iași–Ungheni–Chișinău–Tiraspol (pe traseul cel mai scurt), cu ecartament larg între Iași și Tiraspol.[2] Ca atere, administrația rusă a decis prelungirea căii ferate care venea de la Odesa și trecea prin Rozdilna (Razdelnaia), peste Nistru printr-o cale ferată dublă, care, să ajungă până la Chișinău.[6] Astfel, au fost începute în același an lucrările la prima cale ferată basarabeană de către Compania de Cai Ferate Odesa – Kiev, care linie, urma să aibă traseul Odesa–Rozdilna–Cuciurgan–Tiraspol–Tighina (Bender)–Chișinău.[2]

Podul original de la Tighina.

În același an (1869) calea ferată respectivă a ajuns la Tiraspol.[4] Primul pod peste Nistru, la Tighina, a fost terminat în luna ianuarie 1871 și în același an, la 15/28 august 1871, primul tren a sosit în gara Chișinău. Patru ani mai târziu, la 1 iunie 1875, a fost inaugurat și ultimul tronson de cale ferată care completa traseul până la Ungheni.[2]

   Vezi și articolul:  Intervenția de sprijin a Armatei României pentru trupele franceze din sudul Rusiei în 1919Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În contextul invadării Ucrainei de către Rusia, în luna martie 2022 podul de cale ferată edificat peste râul Cuciurgan a fost aruncat în aer de către militarii ucraineni, pentru a preveni o invazie rusă dinspre Republica Moldovenească Nistreană.[7]

• Cantemir, Lorin & Demian, Doru & Gavrilă, Ion & Volconovici, Augustin & Belu, Radu & Tcaciuc, Bogdan; Conexiunea feroviară transfrontalieră Chișinău – Iași – Europa; Lucrările Simpozionului „Cucuteni - 5000 Redivivus: Științe exacte și mai puțin exacte”, Ed. a 5-a, Chișinău 23-25 septembrie 2010; Chișinău; Moldova; pp. 157-170
• Popescu, Toader; Proiectul feroviar românesc (1842-1916); Ed. Simetria; București; 2014; ISBN 978-973-1872-34-6

Lectură suplimentară

• Bellu, Radu; Mică monografie a Căilor Ferate din România, Vol. 7 – Mica monografie a căilor ferate din Basarabia și Bucovina de Nord; Ed. Magic-Print; 2011; ISBN 978-973-1732-32-9