Calea ferată Apahida–Dej

Calea ferată Apahida–Dej este o cale ferată principală în România. Ea traversează nord-vestul Transilvaniei, pe valea râului Someșul Mic.

Apahida–Dej
Hartă cu Calea ferată Apahida–Dej
Magistrala:CFR: 401
Lungime:46,543 km
Ecartament:1435 mm
Voltaj:25 kV / 50 Hz ~
Legendă
de la Cluj-Napoca
0,000 Apahida
spre Războieni
3 Apahida hc.
Someșul Mic
8,978 Jucu
13,522 Răscruci
Borșa
16,254 Bonțida
20 Fundătura
22,710 Iclod
26,760 Livada Someș
Someșul Mic
32,659 Gherla
Someșul Mic
38,499 Bunești
40,781 Nima
de la Ocna Dejului
46,543 Dej Călători
Someș
spre Zalău
spre Bistrița

Istoric

La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. La începutul anilor 1870 compania Ungarische Ostbahn a construit o serie de căi ferate care au conectat cele mai mari orașe din Transilvania cu orașele din Ungaria Centrală. Aceste linii au trecut puțin mai târziu în posesia companiei feroviare maghiare de stat MÁV. Ca urmare, unele companii locale particulare de cale ferată au început să construiască legături feroviare de la rețeaua feroviară existentă către diferite regiuni ale Transilvaniei.

Compania feroviară locală Számostalbahn a construit prima linie a sa din localitatea Apahida de pe Calea ferată Cluj–Războieni către Dej.[1] Această cale ferată a putut fi pusă în funcțiune la 15 septembrie 1881.[2]

La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar acest traseu feroviar a trecut temporar pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească.

Situație actuală

Întreaga cale ferată este electrificată și cu linie dublă. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri accelerate. Traseul este foarte important și pentru traficul de marfă.

Profilul la înălțime al căii ferate

Note

  1. Viktor Röll: Enzyklopädie des Eisenbahnwesens. Band 9. Berlin/Wien, 1921, p. 254–255
  2. Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer. K. K. Hof- und Staatsdruckerei, 1883, p. 144
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.