Boutros Boutros-Ghali

Boutros Boutros-Ghali s-a născut la Cairo, la 14 noiembrie 1922, într-o importantă familie de creștini copți[18][19] (Boutros însemnând Petru în arabă, iar în limba coptă: Petros). Unchiul său, Boutros Ghali[20] a fost prim ministru al Egiptului, iar fratele său, Waghuih Ghali este un scriitor egiptean.

A studiat dreptul a Universitatea din Cairo până în 1946, iar ulterior a obținut titlul de doctor la Universitatea din Paris precum și o diplomă în domeniul relațiilor internaționale de la Institutul de Studii Politice din Paris (în franceză "Institut d'Études Politiques de Paris" [21]).

A fost profesor de drept și relații internaționale la Universitatea din Cairo până în 1977, perioadă în care a fost foarte activ în lumea academică.

Boutros Boutros-Ghali a ocupat postul de Ministru de Stat pentru Afacerile Externe în guvernul egiptean între 1977 și 1991, calitate din care a jucat un rol important în semnarea acordurilor de pace dintre Egipt și Israel.

Boutros Boutros-Ghali a fost al șaselea Secretar General al ONU, în ordine cronologică, succedându-i lui Javier Pérez de Cuéllar. Șefia Organizației Națiunilor Unite (între 1 ianuarie 1992 și 31 decembrie 1996) a fost una foarte controversată, în timpul acesteia având loc Genocidul din Ruanda, războiul civil din Angola și războaiele din fosta Iugoslavie, conflicte în care organizația nu a avut un rol eficient. Din această cauză Statele Unite și-au utilizat dreptul de veto la renominalizarea lui Boutros-Ghali pentru al doilea termen de cinci ani motivând ineficiența acțiunilor ONU. Susținătorii lui Boutros-Ghali în schimb au acuzat Statele Unite de blocarea acțiunilor ONU.

După părăsirea postului de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, Boutros-Ghali a ocupat postul de Secretar General al Francofoniei, între anii 1997 și 2002, concretizând astfel apropierea sa diplomatică de Franța, pe scena internațională.

Din 2002 și până în 2006 a fost vicepreședinte al Înaltului Consiliu al Francofoniei.

A fost spitalizat în mai 2006, la spitalul Val-de-Grâce din Paris, unde a fost supus la unele examene medicale, ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate.

În aprilie 2007, i s-a acordat un doctorat onorific[22] de către Universitatea din Québec la Chicoutimi (Canada, Québec, Saguenay).

A participat la lucrările UNESCO, și îndeosebi la Convorbirile secolului al XXI-lea, conduse de Jérome Bindé.