Cultura bizantină
În Evul Mediu Timpuriu numit și Antichitatea Târzie, odată cu decăderea Imperiului Roman de Apus teritoriile sale au suferit o răspândire a analfabetismului, o decădere sau distrugere a bibliotecilor și lipsa cărților. Odată cu întemeierea în estul Imperiului a Constantinopolului (în secolul al IV-lea), în Imperiul Roman de Est se dezvoltă puternic cultura bizantină, apar numeroase biblioteci, unele particulare (precum cea menționată de Fozio în secolul al IX-lea),[1] iar piața de carte prosperă. Viața intelectuală a imperiului bizantin va cunoaște până în 1453 (momentul cuceririi turce) doar două momente de stagnare: în epoca iconoclaștilor (sec. VIII-IX) și după jefuirea Constantinopolului de către cruciați în 1204. Începând cu secolul al XII-lea, odată cu creșterea demografică și economică a Occidentului centrul cultural al Europei se mută, în același timp monopolul instituțiilor monarhale asupra manifestărilor culturale începe să scadă.

| Cultura bizantină |
|---|
![]() |
Bizantinismul este un termen folosit în știința politică și filozofia politică pentru a descrie sistemul politic și cultura imperiului bizantin, dar și ai succesorilor săi spirituali, în special țările din Balcani, Imperiul otoman și Rusia.[2][3]
Bibliografie suplimentară
- Filosofia bizantină, Basile Tatakis, Editura Nemira, 2011 - recenzie
Note
- A. Labarre - Histoire du Livre, cit., pag. 22
- Dimiter G. Angelov, Byzantinism: The Imaginary and Real Heritage of Byzantium in Southeastern Europe, in Dimitris Keridis, Ellen Elias-Bursać, Nicholas Yatromanolakis, New approaches to Balkan studies, Brassey's, 2003, ISBN 1-57488-724-6, Google Print, p.3
- Dimiter G. Angelov, Byzantinism: The Imaginary and Real Heritage of Byzantium in Southeastern Europe, in Dimitris Keridis, Ellen Elias-Bursać, Nicholas Yatromanolakis, New approaches to Balkan studies, Brassey's, 2003, ISBN 1-57488-724-6, Google Print, p.11
