Biserica de lemn din Palanga

Vechimea bisericii este dificil de precizat în lipsa documentelor. Formal poate fi datată din a doua jumătate a secolului 18 până spre mijlocul secolului 19. Însemnările de la 1847 de pe icoanele împărătești și o incizie din același an pe portalul de la intrare indică o înzestrare cu imaginile necesare și eventual alte intervenții la structura și învelișul construcției. Se disting îndeosebi activitatea zugravilor din Dozești semnați pe icoane: „1847 noe[m]vrie 24 Popa Ioan zugrav, Ioan zugrav Dozescu”, „1847 de măna lui Ioan zugrav Dozescu”, „1847 de măna lui Ioan zugrav satu Dozeștii”.[1] O a patra icoană este datată din 1878, anul după dobâdirea independenței, și păstrează următoarea însemnare: „Această icoană este făcută de Nedelcu, Ned[e]lcu, Av[r]a[m] și zugrăvită de Constandin în anul 1878, fe[bruarie] 10.”

• Grigore Constantinescu - Biserica de lemn din Palanga - Vâlcea (Istoricul bisericii afișat în exterior, lângă intrarea în biserică)

Studii regionale

• Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498).
• Crețeanu, Radu (1981). „Bisericile de lemn din județul Vâlcea”. Mitropolia Olteniei (1-3): 104–114.
• Bălan, Constantin și colab. (2005). Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Vâlcea (sec. XIV-1848). București: Editura Academiei Române. ISBN 973-27-1263-5.

• Palanga

• 
  la răsărit
• 
  sud
• 
  pridvor
• 
  butea, sud-vest
• 
  sud-est
• 
  nord-est
• 
  fereastră în axul altarului
• 
  intrare în pridvor
• 
  stâlpii pridvorului
• 
  1847

• 
  iconostas
• 
  naos, vest
• 
  uşile împărăteşti
• 
  poală de icoană împărătească
• 
  peste uşă diaconească
• 
  1847
• 
  1847
• 
  1847
• 
  1878
• 
  altar
• 
  intrări
• 
  tindă
• 
  jilţul arhieresc al mănăstirii Curtea de Argeş
• 
  detaliu jilţ