Barbu Alinescu

Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu 1908 - 1910, Școala Specială de Geniu, Școala de Tragere a Infanteriei, Școala Superioară de Război 1919 - 1921, curs de organizarea transmisiunilor Școala Versailles 1925

• iulie 1910 - sublocotenent,
• octombrie 1913 - locotenent,
• noiembrie 1916 - căpitan,
• septembrie 1917 - maior,
• iulie 1927 - locotenent colonel,
• ianuarie 1934 - colonel,
• octombrie 1939 - general de brigadă,
• octombrie 1942 - rezervă

• 1932 - Comandant provizoriu al Regimentului 2 Căi Ferate, a luat parte la Manevrele Regale;
• 1934 - Comandantul Școlii de Aplicații pentru Geniu;
• 1936 - Comandantul Regimentului 5 Pionieri;
• 1936 - Comandant la Centrul de Instrucție al Geniului;
• 1939 - Comandantul Brigăzii 1 Pionieri;
• 15 iulie 1942 - Comandantul Transmisiunilor;
• 1 august 1942 - Comandant al Diviziei 4 Infanterie.
• 1944 - Director al Inspectoratului General al Pregătirii Premilitare și Educației Extrașcolare; Secretar General al Subsecretariatului de Stat al Educației Extrașcolare

Pe 27 noiembrie 1942 a fost trecut în rezervă, alături de alți generali, de Mareșalul Antonescu pentru incapacitate, corupție sau vinovați de retragerea haotică din Basarabia,

A participat la Campania din 1913 (Bulgaria – la Bicla Slatina – comandant de pluton în Compania 2 Pionieri);

Campania 1916 – 1918 la Turtucaia apoi lucrări Fluviale la Zimnicea (Petroșani).

A decedat la 30 noiembrie 1952, la București.

• Medalia "Avântul Țărei” din 1913;
• Medalia "Crucea Comemorativă” a războiului 1916 – 1918 cu bretea Turtucaia;
• Medalia "Victoria”;
• "Semnul Onorific de Aur pentru 25 ani Serviciu”;
• Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor cu însemne militare (9 mai 1941)[3]
• Ordinul "Steaua României” clasa a IV-a de Pace.