B.B. King
Riley B. King (n. 16 septembrie 1925, Itta Bena, Berclair, statul Mississippi, Statele Unite ale Americii – d. 14 mai 2015, Las Vegas[7]), cunoscut mai mult ca B.B. King, a fost un cântăreț, compozitor și multi-instrumentist de origine afro-americană.[8] B.B. King a început să înregistreze muzică în anul 1940 și a lansat de-a lungul timpului peste 50 de materiale discografice, majoritatea fiind albume de muzică blues.[9]
În tinerețe, King obișnuia să cânte la colțurile străzilor pentru a primi bani de la trecători.[10] În 1947 el a plecat în Memphis, unde a pus bazele carierei sale profesioniste, iar un an mai târziu el a debutat la o emisiune radio locală.[11][12] Odată cu dobândirea celebrității, King a primit pseudonimul Beale Street Blues Boy, care a fost scurtat la Blues Boy King, iar în cele din urmă a devenit B.B. King.[10]
Continuându-și cariera muzicală, King a devenit celebru în America de Nord la finele anilor 1960,[13] în 1969 fiind ales de membrii formației Rolling Stones să deschidă câteva dintre concertele lor.[14] În 1970 interpretul a primit premiul Grammy pentru discul single „The Thrill is Gone, care a fost inclus pe lista celor mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor alcătuită de Rolling Stone, pe locul 183.[10] În anii 1980, numele lui King a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și Blues Foundation Hall of Fame, iar în 1987 a primit un premiu Grammy pentru întreaga sa activitate.[15]
În următorul deceniu, interpretul a colaborat cu formații și muzicieni de renume precum U2, Eric Clapton, Dr. John, Koko Taylor și Bo Diddley.[16] În anul 2006, având 81 de ani, B.B King și-a anunțat retragerea prin intermediul unui turneu de adio, pe parcursul căruia a fost însoțit de chitaristul Gary Moore.[10]
În cei 62 de ani de activitate, B.B King a susținut peste 15.000 de concerte pe plan internațional, clasându-se pe poziția cu numărul trei în clasamentul celor mai buni chitariști din istoria modernă, ierarhie întocmită de revista Rolling Stone.[10] Răsplata prestației muzicale de calitate a lui B.B. King este reprezentată de cele 14 premii Grammy câștigate,[17] dar și de numeroasele distincții primite din partea instituțiilor naționale din S.U.A..[18][19]
Discografie
- Singin' the Blues (1956)[20]
- The Blues (1958)
- B.B. King Wails (1959)
- King of the Blues (1960)
- Sings Spirituals (1960)
- The Great B.B. King (1960)
- My Kind of Blues (1961)
- Blues For Me (1961)
- Blues in My Heart (1962)
- Easy Listening Blues (1962)
- B.B. King (1963)
- Mr. Blues (1963)
- Confessin' the Blues (1966)
- Blues on Top of Blues (1968)
- Lucille (1968)
- Live & Well (1969)
- Completely Well (1969)
- Indianola Mississippi Seeds (1970)
- B.B. King in London (1971)
- L.A. Midnight (1972)
- Guess Who (1972)
- To Know You Is to Love You (1973)
- Friends (1974)
- King Size (1977)
- Midnight Believer (1978)
- Take It Home (1979)
- There Must Be a Better World Somewhere (1981)
- Love Me Tender (1982)
- Blues 'N' Jazz (1983)
- Six Silver Strings (1985)
- King of the Blues: 1989 (1988)
- There Is Always One More Time (1991)
- Blues Summit (1993)
- Lucille & Friends (1995)
- Deuces Wild (1997)
- Blues on the Bayou (1998)
- Let the Good Times Roll (1999)
- Makin' Love Is Good for You (2000)
- Riding with the King (2000, with Eric Clapton)
- A Christmas Celebration of Hope (2001)
- Reflections (2003)
- B.B. King & Friends: 80 (2005)
- One Kind Favor (2008)
Galerie foto
B.B. King la un concert susţinut în Franţa în 1989
B.B. King la Premiile Grammy din 1990
B.B. King impreună cu renumita sa chitară, Lucille.
Referințe
- http://edition.cnn.com/2015/05/15/entertainment/bb-king-dead/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Adelt, Ulrich (). Blues Music in the Sixties: A Story in Black and White. Rutgers University Press. pp. 24 and 26. ISBN 978-0-8135-4750-3.
- https://www.loc.gov/about/awards-and-honors/living-legends/b-b-king/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - https://www.siv.archives-nationales.culture.gouv.fr/siv/rechercheconsultation/consultation/ir/pdfIR.action?irId=FRAN_IR_026438, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - https://americanamusic.org/awards, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - „A murit B.B. King - Gândul”, Gândul, , accesat în
- en Allmusic.com. „B.B. King - Biografie”. Accesat în .
- en BBKing.com. „B.B. King - Biografie”. Arhivat din original la . Accesat în .
- CTA.ro. „B.B. King - Biografie”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en WorldBlues.com. „B.B. King - Anii tinereții”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en WorldBlues.com. „B.B. King - Tânărul Bluesman”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en WorldBlues.com. „B.B. King - Câștigarea statutului de celebritate”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en Rolling Stone.com. „The Rolling Stones - Biografie”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en MSHistory.com. „B.B. King - Regele muzicii blues”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en wayango.com. „B.B. King - Biografie”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en Allmusic.com. „B.B. King - Premii Grammy câștigate”. Accesat în .
- en NMA.com. „Lista laureaților - Personalități câștigătoare ale Medaliei Naționale, secția Arte”. Arhivat din original la . Accesat în .
- en NMA.com. „Lista laureaților - Personalități câștigătoare ale Premiului de Onoare”. Arhivat din original la . Accesat în .
- Allmusic review
Legături externe
Varii website-uri
- en www.bbking.com Pagina Web Oficială
- B.B. King la Internet Movie Database
- en Biografia interpretului pe site-ul All MusicGuide
- B.B. King intervievat Pop Chronicles (1969).
You Tube
- The Thrill Is Gone — Blues master B.B. King performs "The Thrill Is Gone" in Chicago at the 2010 Crossroads Guitar Festival
- B.B. King la Royal Albert Hall — B.B. King with Slash and Others Jam - Live Performance (Live at the Royal Albert Hall 2011)
