Azotat de beriliu

Azotatul de beriliu este un compus toxic,[4] ca toate substanțele ce conțin beriliu în moleculă. Încălzit, acest azotat dă un fum care este toxic și iritant pentru căile respiratorii. În plus, când este expusă o mare cantitate pe termen scurt, poate apărea pneumopatia, deși primele simptome se manifestă abia peste trei zile.[4]

Azotatul de beriliu poate fi preparat prin combinarea hidroxidului de beriliu cu acidul azotic.[5]

${\displaystyle \mathrm {Be(OH)_{2}+2\ HNO_{3}\longrightarrow Be(NO_{3})_{2}+2\ H_{2}O} }$

O altă metodă de preparare este prin reacția din clorură de beriliu și tetraoxid de azot într-o soluție de acetat de etil, după reacția:[6]

${\displaystyle \mathrm {BeCl_{2}+4\ N_{2}O_{4}\longrightarrow Be(NO_{3})_{2}\cdot 2N_{2}O_{4}+2\ NOCl} }$

${\displaystyle \mathrm {Be(NO_{3})_{2}\cdot 2N_{2}O_{4}\longrightarrow Be(NO_{3})_{2}+2\ N_{2}O_{4}} }$

Există și alte procedee de obținere:

${\displaystyle \mathrm {BeO+2\ HNO_{3}\longrightarrow \ Be(NO_{3})_{2}+H_{2}O} }$

${\displaystyle \mathrm {Be(OH)_{2}+2\ HNO_{3}\longrightarrow \ Be(NO_{3})_{2}+2H_{2}O} }$

${\displaystyle \mathrm {BeSO_{4}+Ba(NO_{3})_{2}\longrightarrow \ Be(NO_{3})_{2}+BaSO_{4}} }$

În general, azotatul de beriliu împarte aceeași proprietăți chimice cu azotații. În reacție cu carbonații și cu sulfurile metalelor alcaline se formează hidroxidul de beriliu:

${\displaystyle \mathrm {Be(NO_{3})_{2}+Na_{2}S+2\ H_{2}O\longrightarrow \ Be(OH)_{2}+H_{2}S+2\ NaNO_{3}} }$

${\displaystyle \mathrm {Be(NO_{3})_{2}+Na_{2}CO_{3}+H_{2}O\longrightarrow \ Be(OH)_{2}+CO_{2}+2\ NaNO_{3}} }$

În soluții apoase, este parțial hidrolizat:

${\displaystyle \mathrm {Be(NO_{3})_{2}+H_{2}O\longleftrightarrow \ Be(OH)NO_{3}+HNO_{3}} }$

Descompunerea termică a azotatului de beriliu are loc la aproximativ 1000 °C, în urma reacției de descompunere formându-se oxid de beriliu, dioxid de azot și oxigen:

${\displaystyle \mathrm {Be(NO_{3})_{2}\longrightarrow \ BeO+2\ NO_{2}+O_{2}} }$