Aurélien Sauvageot

El era încă elev la École normale supérieure atunci când Antoine Meillet, unul dintre cei mai mari lingviști francezi, i-a propus să se dedice studiului limbilor fino-ugrice. A plecat astfel în octombrie 1918 în Suedia, unde a urmat cursuri de limbi balto-finice. În iunie 1919 a ajuns în Finlanda, unde a rămas până în octombrie. În noiembrie 1923 a plecat la Budapesta pentru a preda limba franceză la Colegiul Eötvös József și pentru a studia limba maghiară. A rămas în Ungaria timp de aproape opt ani. În cele din urmă, în 1931, după ce și-a susținut teza de doctorat, a inaugurat prima catedră de limbi fino-ugrice din Franța la École des langues orientales din Paris. În 1932 a publicat Grand dictionnaire français-hongrois, care va fi urmat în 1937 de dicționarul maghiar-francez. În timpul regimului de la Vichy, Sauvageot a fost eliberat din funcție în 1941 din cauza apartenenței sale la francmasonerie, dar a fost repus în funcție în februarie 1943 la cererea expresă a ambasadelor Finlandei și Ungariei. Între timp, pentru a câștiga bani, a tradus cărți din limba finlandeză, care se refereau mai ales la războiul cu Uniunea Sovietică.

În 1949 a publicat Esquisse de la langue finnoise, studiu original și personal foarte îndepărtat de gramaticile tradiționale. În 1951 a repetat această experiență în lucrarea Esquisse de la langue hongroise, arătând că limba maghiară are mecanisme gramaticale sistematice. Zece ani mai târziu a publicat Les Anciens Finnois, o inițiere în istoria veche a finlandezilor. Printre lucrările sale ulterioare despre limbile și culturile fino-ugrice pot fi citate Premier Livre de hongrois (1965), Histoire de Finlande (1968), L'Édification de la langue hongroise (1971), L'Élaboration de la langue finnoise (1973). El este, de asemenea, autorul a numeroase cărți despre limba franceză, mai ales despre franceza vorbită și despre franceza de bază. A mai publicat, de asemenea, articole despre dialectele tahitian, eschimos, youkaguire sau limbile samoedice, precum și traduceri ale unor opere din literatura maghiară.

După 35 de ani de activitate didactică, s-a pensionat în 1967 și s-a retras la Aix-en-Provence. Avea vârsta de 91 de ani atunci când a apărut ultima sa carte publicată în timpul vieții, Souvenirs de ma vie hongroise. În 1992 a fost tipărită o lucrare postumă care rezumă ideile sale cu privire la limbi și lingvistică: La Structure du langage.