Arzător

Un arzător este un dispozitiv care realizează dozarea și amestecul combustibililor cu aerul necesar arderii și introducerea acestui amestec în focarele cazanelor, cuptoarelor sau instalațiilor de încălzire.[1]

Cazane echipate cu arzătoare de combustibil gazos
Arzător de combustibil lichid ușor
Arzător ciclon de praf de cărbune

Tipuri de arzătoare

Arzătoarele se pot clasific după diverse criterii:

După tipul și natura combustibilului utilizat:

  • arzătoare de combustibil gazos (en), care realizează introducerea și dozarea combustibilului gazos și a aerului necesar arderii. Tot arzătoare de combustibil gazos sunt și arzătoarele aragazurilor, respectiv suflaiurile (sau becurile) aparatelor pentru sudarea și tăiere autogenă (en).[2][3];
  • arzătoare de combustibil lichid (en), care realizează pulverizarea combustibilului lichid, respectiv dozarea sa și a aerului.[4][5];
  • arzătoare cu funcționare mixtă (combustibil gazos sau combustibil lichid);
  • arzătoare cu funcționare combinată (combustibil gazos și combustibil lichid), de exemplu gaz naturalpăcură, păcură – praf de cărbune.[3][6];
  • arzătoare de combustibil solid (en), care realizează insuflarea în focar a prafului de cărbune, respectiv dozarea sa și a aerului necesar arderii. La arderea combustibililor solizi în strat (strat liniștit, strat răscolit sau strat fluidizat) arzătoarele nu sunt necesare.[7][8];

După destinație:

  • arzătoare de uz general (rezidențiale, comerciale, industriale);
  • arzătoare specializate (pentru cazane energetice, arzătoare pentru instalații mobile, pentru tuburi radiante, pentru procese tehnologice, pentru încălzirea directă sau indirectă a tancurilor de lichide, pentru baloane cu aer cald, arzătoare cu raze infraroșii etc);

După nivelul de automatizare:

  • arzătoare manuale (fără automatizare);
  • arzătoare semi-automatizate;
  • arzătoare automatizate;

După modul de reglare a sarcinii:

  • arzătoare cu reglare în trepte (discontinuă);
  • arzătoare cu reglare modulată (continuă);

După durata de funcționare:

  • arzătoare cu funcționare intermitentă;
  • arzătoare cu funcționare continuă;

După modul de aprindere:

  • arzătoare cu aprindere manuală;
  • arzătoare cu aprindere automată (directă/prin scanteie sau cu flacără pilot permanentă sau nepermanentă);

După forma flăcării:

  • arzătoare cu flacără cilindrică;
  • arzătoare cu flacără plată;
  • arzătoare cu flacără scurtă;
  • arzătoare cu flacără lungă;

După orientarea flăcării:

  • arzătoare cu flacără orizontală;
  • arzătoare cu flacără verticală (de sus în jos, sau de jos în sus);

După tipul flăcării:

  • arzătoare cu flacără stoechiometrică;
  • arzătoare cu flacără oxidantă;
  • arzătoare cu flacără reducatoare;

După viteza de ejecție a flăcării:

  • arzătoare cu viteza redusă;
  • arzătoare cu viteza medie;
  • arzătoare cu viteza mare;

După modul de construcție:

  • arzătoare monobloc;
  • arzătoare multibloc;

După numărul arzătoarelor montate pe același focar:

  • arzătoare singulare;
  • arzătoare multiple (cu funcționare independentă sau simultană);

După temperatura aerului de combustie:

  • arzătoare cu aer la temperatura ambiantă;
  • arzătoare cu aer preîncălzit;

După gradul de solicitare termică a capului de ardere:

  • arzătoare cu cap de ardere din oțel inoxidabil refractar;
  • arzătoare cu cap de ardere din beton refractar;
  • arzătoare cu cap de ardere din carbură de siliciu;

După presiunea din spațiul în care are loc arderea:

  • arzătoare pentru focare cu suprapresiune;
  • arzătoare pentru focare cu depresiune;
  • arzătoare pentru ardere în aer liber;

După modul de alimentare cu aer de combustie:

  • arzătoare cu aer aspirat prin tiraj (natural sau forțat);
  • arzătoare cu aer aspirat prin efectul de ejecție al combustibilului;
  • arzătoare cu aer insuflat;

După modul de realizare a amestecului aer – gaze combustibile:

  • arzătoare cu realizarea amestecului la ieșirea din capul de ardere al arzătorului (după discul de stabilizare a flăcării);
  • arzătoare cu realizarea amestecului în camera de combustie a arzătorului;
  • arzătoare cu pre-amestec (cu realizarea amestecului înainte de arzător);

După modul de alimentare cu combustibil lichid:

  • arzătoare alimentate prin cădere;
  • arzătoare alimentate prin aspirație;
  • arzătoare alimentate prin inel de presiune;

După modul de preparare a combustibilului lichid în vederea arderii:

  • arzătoare cu pulverizare mecanică (prin presiune cu duza de pulverizare, sau prin centrifugare cu cupa rotativă);
  • arzătoare cu pulverizare asistată de fluide auxiliare (cu medie sau înaltă presiune);
  • arzătoare cu vaporizare (transformarea combustibilului în vapori în vederea arderii).


Note

  1. Remus Răduleț și colab., Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957-1966.
  2. Pănoiu, pp. 193–228
  3. Neaga, pp. 494–509
  4. Pănoiu, pp. 228–249
  5. Neaga, pp. 478–494
  6. Pănoiu, pp. 340–345
  7. Pănoiu, pp. 249–340
  8. Neaga, pp. 439–443

Bibliografie

  • Nicolae Pănoiu, Cazane de abur, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1982
  • Constantin C. Neaga, Tratat de generatoare de abur, vol I, Editura AGIR, București, 2001, ISBN 973-8130-67-0

Lectură suplimentară

  • Corneliu Ungureanu ș.a., Combustibili, instalații de ardere, cazane, Timișoara: Editura „Politehnica”, 2006, ISBN 973-9389-21-0
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.