Un pământ numit România

Un pământ numit România este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1969 la Editura Militară din București.[1]

Volumul conține următoarele poezii:

• Necuvinte (Visez acel laser lingvistic)
• Evocare (Era o melancolie, un fel de tristețe)
• Timp stătea lungit pe timp
• Lupta ochiului cu privirea
• Cântec (Nu mă face frumos nici tristețea)
• Muzica (Deodată am venit pe sub copaci)
• Antimaterii învinse
• Confirmare (Numai creierul meu este din Nord)
• Râsu' plânsu'
• Morțile iubite
• Baladă (Îmi aduc aminte de o zi bună din viața mea)
• Voi, repezi firi
•  • • • (Pentru cei vii acestea erau numai întâmplări)
• Vechi câmp de luptă
• Lepidoptere
• Vitrouri
• Cântec (A fost Venus Anadyomene)
• Întâmplări în cerc
• Aerul (Frunzele mă atrag spre ele violent)
• Stare (În jurul meu mă încolăcesc)
• Poem (Îmi deschid ochiul)
• Cain și Abel (Încoronăm casele)
• Mizerabile pietre
• Zenit nocturn
• Azvârlire de lănci
• Poem (Și totuși asta rămâne cel mai important)
• Arca (Mă târăsc pe spate sub cer)
• Alegerea sferei
• Cântec (Acum vom sta înlăuntrul unui ochi)
• Strigăt schimbat
• A poseda (Nu am nimic)
• Țărm (Din când în când marea azvârle-o meduză la țărm)
• Existență, tu
• Într-o după-amiază de toamnă
• Invitație către o nimfă ...
• Labirint în flăcări
• Veghe lângă metale
• Colindă de țară
• Text (Poate ne-am săturat și noi până la urmă)
• Panta Rhei (Oh, privirea are simboluri)
• Cu colțul inimii
• Mutarea în lup
• Un pământ numit România