Alfonso al XI-lea al Castiliei

Alfonso al XI-lea (13 august 1311 - 26 sau 27 martie 1350) a fost regele Castiliei, Leonului și Galiciei din 7 septembrie 1313 până în 26 sau 27 martie 1350. A fost fiul lui Ferdinand al IV-lea al Castiliei și a soției sale, Constance de Portugalia.

Alfonso al XI-lea al Castiliei
Date personale
Născut	13 august 1311 Salamanca
Decedat	26/27 martie 1350 (38 de ani) Gibraltar
Înmormântat	Real Colegiata de San Hipólito
Cauza decesului	cauze naturale (pestă)
Părinți	Ferdinand al IV-lea al Castiliei Constance de Portugalia
Frați și surori	Eleanor of Castile II[*][[Eleanor of Castile II (Queen of Aragon)|​]]
Căsătorit cu	Constance de Peñafiel Maria de Portugalia
Copii	Petru al Castiliei Henric al II-lea al Castiliei (nelegitim)
Religie	catolicism
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	Rey de Castilla[*][[Rey de Castilla (noble title of the reigning monarch of the kingdom of Castile and transmitted to the monarch of Spain)|​]] senior de Molina[*]​ Rey de León[*][[Rey de León (title of nobility held by the head of state of the Kingdom of León, later transmitted to the monarch of Spain)|​]] Rey de Galicia[*][[Rey de Galicia (title of nobility held by the head of state of the Kingdom of Galicia, later transmitted to the monarch of Spain)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Ivrea
Rege al Leonului și Castiliei
Domnie	7 septembrie 1313 – 26/27 martie 1350
Predecesor	Ferdinand al IV-lea al Castiliei
Succesor	Petru al Castiliei
Semnătură

La moartea tatălui său în 1312, au urmat mai multe dispute legate de regență, care au fost rezolvate abia în 1313. Bunica lui, Maria de Molina, mama lui Constance, și-a asumat regența. Regina Constance a murit prima pe 18 noiembrie 1313, urmată de Ioan și Infantul Petru în timpul unei campanii militare împotriva Granadei în 1319, care a lăsat-o pe regina văduvă, Maria, singura regentă, până la moartea sa pe 1 iunie 1321. De la moartea lui Petru și Ioan în 1339, Infantul Filip (fiul lui Sancho al IV-lea și a Mariei de Molina), Juan Manuel (nepotul lui Ferdinand al III-lea și unchiul său) și Juan el Tuerto (unchi de gradul doi al regelui), au împărțit regatul între ei, în funcție de aspirațiile lor de regență. După ce Alfonso a fost declarat adult în 1325, el a început o domnie care avea să servească la consolidarea puterii regale.

De îndată ce a luat tronul, el a început să lucreze din greu pentru a consolida puterea regală prin împărțirea dușmanilor săi. El a reușit să extindă limitele împărăției lui la Strâmtoarea Gibraltar, după o victorie importantă în Bătălia de la Rio Salado împotriva dinastiei de Marinid în 1340 și cucerirea Regatului Algeciras în 1344. Odată ce conflictul a fost rezolvat, el a redirecționat toate eforturile sale de cucerire în luptele cu maurii din Granada.

Alfonso al XI-lea nu a fost niciodată atât de brutal ca fiul său Petru al Castiliei, însă putea avea metode sângeroase. El a ucis din motive de stat, fără nici o formă de proces. El a neglijat-o în mod deschis pe soția sa, Maria de Portugalia și a îngăduit o pasiune scandaloasă pentru Leonor de Guzmán, cu care a avut zece copii. Moartea sa timpurie a avut loc în timpul Marii Cume din 1350, la al cincilea Asediul de la Gibraltar.