Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer)

Alexandru Wassilko de Serecki
Locotenent de husari 1893	Căpitan 15 noiembrie 1909
	-

La 18 august 1893, s-a încadrat cu gradul de locotenent în regimentul de dragoni galițian-bucovinean „Erzherzog Albrecht” nr. 9 la Olmütz.[2] Promovat la gradul de locotenent major pe ziua de 1 august 1897, s-a transferat la regimentul de dragoni boemian „Fürst von Liechtenstein” nr.10, unde a figurat oficial până la căderea monarhiei.[3][4]

Avansat pe 1 noiembrie 1907 la gradul de căpitan, ofițerul a fost numit la 7 decembrie 1907 camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana. El l-a însoțit pe acesta până la izbucnirea războiului, fiindu-i alături la München, Salzburg și Viena. În 1909, ( dar numai împreună cu fiul mai mic Gheorghe) s-a convertit de la ritul ortodox la cel romano-catolic cu ocazia celebrării jubileului de 60 de ani al domniei împăratului Franz Joseph al Austriei.

Conform baronului von Wedel, a fost cooptat în același an în serviciul de contrainformații al Austro-Ungariei, unde a lucrat pentru biroul de evidențe la Viena, pentru un timp ca adjunct al colonelul Maximilian Ronge. În acest context a fost implicat în descoperirea cazului de spionaj al colonelului Alfred Redl, care a fost demascat în mai 1913 ca spion pentru Rusia.[3][5] Pentru serviciile sale deosebite, a fost decorat la 23 iunie 1913 cu Crucea de Ofițer a Ordinului Franz Joseph I.[6].

În timpul Primului Război Mondial, Alexandru Wassilko de Serecki la-a însoțit mai întâi ca ofițer de ordonanță pe arhiducele Heinrich Ferdinand pe front în Bucovina și Galiția, în timpul serviciului acestuia în cadrul Armatei a 4-a (aflată sub comanda Arhiducelui Joseph Ferdinand de Habsburg-Lorena). A luptat printre altele în ultima bătălie de cavalerie din istoria lumii – la Râul Sanna și Jarosław la est de Zolociv, precum și în apărare împotriva forțelor țariste în 1914/1915 în timpul Asediului Przemyślului[3][4] Ulterior acestuai, a fost trimis pe frontul italian în Tirolul de Sud și Trentino.

În anii 1915 și 1916 ofițerul a luptat în nordul Italiei, printre altele pe Monte Baldo și la Alto Adige în ofensiva de pe Pasubio din Tirolul de Sud. Pentru angajamentul său a fost promovat la gradul de maior la 1 februarie 1916. Mai târziu a fost rănit grav și a căzut în captivitate franceză, din care a fost eliberat prin canale diplomatice.[7][8] O onoare deosebită pentru el a fost audiența privată la împărat, urmată de un dejeuner la 14 februarie 1917.[9]

În anii 1917/1918 Wassilko de Serecki l-a însoțit arhiduce (avansat la comandant de grupă și scurt timp după aceea la gradul de general major), pe frontul din Carintia. După demisia lui Heinrich Ferdinand a căpătat permisiunea de a lupta mai departeîmpotriva inamicului. Pentru angajamentul său, ofițerul a fost promovat la gradul de locotenent colonel și comandant al Regimentului de Ulani nr. 8. la 1 mai 1918,[10] după ce i-a fost acordată deja la 27 aprilie al anului – în semn de recunoaștere pentru comportamentul său curajos în fața adversarului și serviciile sale excelente, Crucea de Merit Militar cu săbii.[11][12] Ordinul Coroana României

Împreună cu frații săi, la 19 decembrie 1905 a fost numit șambelan imperial.[13] Printr-o înaltă rezoluție a împăratului Carol I al Austriei dată la 29 august 1918 în Eckartsau (Diploma: Viena, 19 octombrie al anului), a fost onorat cu titlul de conte, motivul fiind loialitatea sa de soldat și capacitatea de a se sacrifica personal împreună cu familia sa.[14]

În 1919 contele a fost preluat cu rangul său militar austriac (după alții în calitate de colonel) în Armata Română. A fost încadrat în Regimentul Nr. 3 Roșiori si a fost decorat cu Ordinul Coroanei României în grad de cavaler.

Cariera sa militară s-a încheiat prin sinucidere la vârsta de doar 49 de ani. S-a împușcat cu arma de serviciu în parcul orașului Bârlad.[15]

Stema conților Wassilko

Ofițerul a primit mai multe distincții, printre care s-au numărat:

• Medalia comemorativă pentru forțele armate, înainte de 1910
• Crucea militară de aniversare, înainte de 1910
• Crucea Marianilor al Ordinului Cavalerilor Teutoni, înainte de 1910
• Crucea de Ofițer al Ordinului împărătesc austriac Franz Joseph, 23 iunie 1913
• Medalia de Merit Militar "Signum Laudis" la banda Crucii de Merit Militar, 5 ianuarie 1916
• Ordinul al Crucii de Fier de clasa a 2-a la banda alb-neagră împărătesc german, 28 ianuarie 1916
• Ordinul de Merit „Sfântul Mihail” (Bavaria) de clasa a 2-a cu coroană, 1 septembrie 1916
• Ordinul Coroana de Fier de clasa a 3-a cu decorație de război (KD.), 24 februarie 1917
• Crucea de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.) și săbii, 27 aprilie 1918
• Ordinul regal al Ordinului Coroana României, 1919