Acrilonitril
Acrilonitrilul este un nitril alifatic nesaturat cu formula chimică CH2=CH-CN. Masa molară a acrilonitrilului este de 53,03 grame/mol. Punctul de topire este de -82° Celsius, iar punctul de fierbere este de 78° Celsius.
| Acrilonitril | |
![]() | |
![]() | |
![]() | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | Nitril acrilic |
| Identificare | |
| Număr CAS | 107-13-1 |
| ChEMBL | CHEMBL445612 |
| PubChem CID | 7855 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C₃H₃N[1] |
| Aspect | lichid incolor |
| Masă molară | 53,03 g/mol} |
| Proprietăți | |
| Densitate | 0,81 g/cm³[2] |
| Starea de agregare | lichid |
| Punct de topire | −82 °C |
| Punct de fierbere | 78 °C |
| Solubilitate | în apă și solvenți organici |
| Presiune de vapori | 83 de millimetre of mercuryi[2] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Obținere
Acrilonitrilul se obține prin adiția acidului cianhidric la acetilenă:
La nivel industrial, se obține în urma reacției de amonoxidare catalitică a propilenei:[3][4]
Prin hidroliză formează acidul acrilic, având mare tendință de polimerizare.
Caracteristici
Este o substanță lichidă, incoloră, cu miros particular; este solubilă în apă și în solvenți organici.
Utilizări
Acrilonitrilul este folosit pentru obținerea poliacrilonitrilului(prin procesul de polimerizare), compus macromolecular ce se utilizează pentru obținerea fibrelor sintetice (melană), a cauciucului sintetic (pentru roțile autoturismelor), etc. Mai este folosit în sinteza organică drept agent de cianoetilare (în reacții cu alcooli, în special).
Bibliografie
- Mică enciclopedie de chimie (Editura enciclopedică română, București, 1974)
Referințe
- „Acrilonitril”, ACRYLONITRILE (în engleză), PubChem, accesat în
- http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0014.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Brazdil, James F. (), „Acrylonitrile”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a01_177.pub3
- „The Sohio Acrylonitrile Process”. American Chemical Society National Historic Chemical Landmarks. Arhivat din original la . Accesat în .


