Ținutul Soci
Ținutul Soci (în rusă Сочинский округ) a fost o unitate administrativ-teritorială (okrug) din gubernia Mării Negre a Imperiului Rus, constituită în 1896. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Soci. Populația ținutului era de 13.519 locuitori (în 1897).
| Ținutul Soci | |
| — Okrug și fostă diviziune administrativă teritorială[*] — | |
| Coordonate: 🌍 | |
|---|---|
| Țară |  Imperiul Rus |
| Gubernie | Gubernia Mării Negre |
| Fondare | 1896 |
| Reședință | Soci |
| Suprafață | |
| - Total | 4.198 km² |
| Populație (1897) | |
| - Total | 13.519 locuitori |
| Prezență online | |
 Poziția localității Ținutul Soci | |
Istorie
Ținutul Soci a fost creat în 1896, ca parte a guberniei Mării Negre. În 1920, „okrug-ul” a fost desființat prin crearea ținutului Mării Negre în componența regiunii Kuban-Marea Neagră.
Geografie
Ținutul Soci ocupa o suprafață de 4.198 km² (3.935 de verste). În nord și nord-est se învecina cu ținutul Tuapse din aceeași gubernie și regiunea Kuban, iar în sud și sud-est avea hotar cu ținutul Suhumi din gubernia Kutaisi. În vest era mărginit de Marea Neagră.
Populație
La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 13.519 de locuitori, dintre care:[1]
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Armeni | 3.857 | 28,5% |
| Velicoruși (ruși) | 2.561 | 18,9% |
| Greci | 2.092 | 15,5% |
| Maloruși (ucraineni) | 1.240 | 9,2% |
| Gruzini | 1.002 | 7,4% |
| Cerchezi | 746 | 5,5% |
| Moldoveni [români] | 613 | 4,5% |
| Estoni | 599 | 4,4% |
| Turci | 332 | 2,4% |
| alții | 477 |
Referințe
- Демоскоп Weekly - Приложение. Справочник статистических показателей. Сочинский округ
- Волости и важнѣйшія селенія Европейской Россіи. По данным обслѣдованія, произведеннаго статистическими учрежденіями Министерства Внутренних Дѣл, по порученію Статистическаго Совѣта. Изданіе Центральнаго Статистическаго Комитета. Выпуск VIII. Губерніи Новороссійской группы. СанктПетербургъ. 1886. — VI + 157 с.
Bibliografie
- ru Сочи // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.