Ținutul Ekaterinoslav
Ținutul Ekaterinoslav (în rusă Екатеринославский уезд, în ucraineană Катеринославський повіт) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Ekaterinoslav a Imperiului Rus, constituită în 1783. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Ekaterinoslav (actualmente Dnipropetrovsk). Populația ținutului era de 357.207 locuitori (în 1897).
| Ținutul Ekaterinoslav | |||
| — județ al Imperiului Rus[*] și uezd SSSR[*] — | |||
| |||
| Țară | |||
|---|---|---|---|
| Gubernie | Gubernia Ekaterinoslav | ||
| Fondare | 1783 | ||
| Reședință | Dnipro | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 7.366 km² | ||
| Populație (1897) | |||
| - Total | 357.207 locuitori | ||
| Prezență online | |||
![]() Poziția localității Ținutul Ekaterinoslav | |||

Istorie
A fost fondat în 1783. Până la crearea guberniei, „uezd-ul” a ținut de Viceregatul Ekaterinoslav. A fost abolit în 1923, odată cu crearea regiunii Dnipropetrovsk.
Geografie
Ținutul Ekaterinoslav ocupa o suprafață de 7.366 km² (6.905 de verste). În nord se învecina cu ținutul Novomoskovsk, în est cu ținuturile Pavlograd și Aleksandrovsk, în sud-vest avea hotar cu gubernia Taurida, iar în nord-vest se mărginea cu ținutul Verhnedneprovsk din aceeași gubernie.
Populație
La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 357.207 de locuitori, dintre care:[1]
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Maloruși (ucraineni) | 198.982 | 55,7% |
| Velicoruși (ruși) | 75.190 | 21,0% |
| Evrei | 46.441 | 13,0% |
| Germani | 20.609 | 5,7% |
| Polonezi | 7.933 | 2,2% |
| Belaruși | 4.033 | 1,1% |
| Moldoveni [români] | 1.771 | 0,5% |
| alții | 2.248 |
Referințe
- Первая всеобщая перепись населения Российской Империи 1897 г. Распределение населения по родному языку. Екатеринославский уезд
- ru Волостныя, станичныя, сельскія, гминныя правленія и управленія, а также полицейскіе станы всей Россіи съ обозначеніем мѣста ихъ нахожденія. — Кіевъ: Изд-во Т-ва Л. М. Фишъ, 1913.
Bibliografie
- ru Екатеринослав // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.

