Șuri, Drochia

A fost atestat documentar la 11 martie 1631 într-o carte de întăritură lui Gheorghe Moțoc și rudelor sale pentru satele Mîndîc, Șura și Volosca.

În 1772-73 moșia satului era stăpânită de Bașotă și avea 23 case, 19 moldoveni, 2 fețe bisericești, iar la 1817 cîșla Șurile avea 34 gospodării și 68 bărbați care aparțineau Mănăstirii „Sf. Spiridon” de la Iași.

În 1882 a fost construită din piatră biserica Adormirea Maicii Domnului. În 1894 zemstva soroceană a alocat 3.500 de ruble pentru construcția școlii la Șuri, lucrările de construcție începînd în 1896, când se deschide școala de zemstvă cu o clasă.

În 1922, 573 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 2.222 ha de pământ. În 1923 a fost întemeiată cooperativa agricolă „Luceafărul”. Satul mai avea școală primară, biserică, poștă rurală, primărie, 4 cârciumi; în 1930 satul avea 752 gospodării, 3.184 locuitori.

În perioada sovietică în satul Șuri a fost construită școala medie, casa de cultură, o bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, ospătărie, magazine, creșe, grădiniță de copii, monument în memoria consătenilor căzuți în războiul al doilea mondial.

Biserica Nașterea Maicii Domnului a fost reconstruită în 1993.

• Grosu Dumitru. Satul Șuri: file de istorie. Chișinău: Universul, 2020. 432 p. ISBN 978-9975-47-184-8