Ștefan cel Mare, Călărași
Ștefan cel Mare este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
| Ștefan cel Mare | |
| — comună — | |
![]() Ștefan cel Mare Ștefan cel Mare (România) | |
| Coordonate: 🌍 | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ | |
| SIRUTA | 94562 |
| Reședință | Ștefan cel Mare[*] |
| Componență | Ștefan cel Mare[*] |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ștefan cel Mare[*] | Nicolae Pandea[*][1][2] (PNL, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 23,44 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 3.146 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 917245 |
| Prezență online | |
| site web oficial | |
![]() Amplasarea în cadrul județului | |
Așezare
Comuna se afla în nord-estul județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversată de șoseaua națională DN3A, care leagă Lehliu Gară de Fetești, precum și de calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de halta de călători Ștefan cel Mare.[3]
Demografie
Componența etnică a comunei Ștefan cel Mare
Români (96,19%)
Alte etnii (0,13%)
Necunoscută (3,69%)
Componența confesională a comunei Ștefan cel Mare
Ortodocși (95,07%)
Alte religii (0,76%)
Necunoscută (4,16%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ștefan cel Mare se ridică la 3.146 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.236 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,19%), iar pentru 3,69% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,07%), iar pentru 4,16% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Politică și administrație
Comuna Ștefan cel Mare este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Nicolae Pandea[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 10 | |||||||||||
| Partidul Social Democrat | 3 | |||||||||||
Istorie
Satul Ștefan cel Mare a apărut sub numele de Cocargeaua Nouă în urma reformei agrare din 1921, fiind arondat în 1931 comunei Perișoru.[8] După al Doilea Război Mondial, comuna a primit numele de Ștefan cel Mare și a devenit comună de sine stătătoare, fiind transferată în 1950 raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1968 a revenit la județul Ialomița, reînființat.[9][10] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[11]
Note
- Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- Google Maps – Ștefan cel Mare, Călărași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 213. .
- „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .


